|
|
||
|
ATÂTA (FOCUL) - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ATÂTA (FOCUL)Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 335 pentru ATÂTA (FOCUL). Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire ... Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire de Mihai Eminescu M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în ... ori zile... M-ai speriat adesea cu-a tale gânduri goale... Dar nici nu ești femeie... Un demon tu îmi pari, Ce-ascunde foc din Tartar și-o cůmplită receală. Făr- nici o armonie e toată viața ta; Tu ești cumplit de bună, cum ești cumplit de rea ... ... a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încât ea, jenată de-atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe perete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei, apoi se îngroșă plastic din perete afară, astfel ... Un moment și eu sărisem în fereastră și-i cuprinsesem cu mâinile gâtul ei gol, apoi îi luai fața în mâini ș-o sărutam cu-atâta ardoare, o strângeam cu-atâta foc, încât îmi părea c-o să-i beau viața toată din gura ei. — Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur. Onde ... pline de un aer răcoare și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut-o trece niciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc, și deasupra ochiului — un proverb în literele strâmbe ale întunecatei Arabii. Era doma lui Dumnezeu — proverbul: o enigmă chiar pentru îngeri. Iată viața ... George Coșbuc - Coloana de atac ... n-am mai fi ieșit din văi. Și-așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. Ne văd păgânii, sar pe zid, Potop de foc spre noi deschid. Dar noi prin foc o rupem iute, Crezându-ne pe sub redute. Și nu eram! Vedeam de sus Că altfel e de cum ne-au spus, Că pân-acolo ... la cot, Suiam orbiș, noi, leatul tot. Cat ai clipi, muream o sută, Muream mai mulți, căci din redută Nu plumbi curgeau, ci râu de foc, Și linii-ntregi cădeau pe loc. Și-un căpitan, cel nalt, sărmanul, Căzuse vârfuind mormanul, Iar celălalt, acel ce-ochea, Muri trăsnit în fața mea ... ce-a fost: M-am pomenit la șanț deodată Și-o cârp-aveam la cap legată. De ce și când, de mâna cui? Și-atâta drum eu când făcui? Voiam să-ntreb, n-aveam pe cine, Căci tot străini pe lângă mine. Dar cârpa, orice taină-avea, Atâta știu: c-a fost a mea Și-acu la șanț! Noi rupem lanțul Și scoborâm de-a valma șanțul ... ... Constantin Negruzzi - Cârjaliul ... el, voi povesti una din izbândele lui. într-o noapte el și arnăutul Mihalache au năpădit amândoi pe un sat bulgăresc. L-au ars, puind foc de ambe capetile, și au început a umbla din colibă în colibă. Cârjaliul tăia și Mihalache prăda, amândoi striga: Cârjali! Cârjali! Sătenii da ... și aceasta lor le părea destul de înțeles. Alexandru Ipsilant era brav personalic, dar nu avea însușirile trebuitoare pentru rolul de care se apucase cu atâta foc și atâta nesocotință. El nu se putea învoi cu oamenii cu care era silit a comanda. Ei nu avea către dânsul nici stimă, nici încredințare ... nu auzise șuieratul gloanțelor; dar aicea Dumnezeu l-a miluit să-l auză: câteva au bâzâit pe la urechile lui. Moșneagul să făcu foc de mânie, și ocări pentru aceasta pe maiorul unui reghement de vânători ce se afla la carantină, maiorul, neștiind ce să facă, a alergat ... Alecu Donici - Autorul și hoțul ... smoală s-au umplut Și bieții vinovați în ele au intrat. Dar sub tălhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singură Alecto** foc au dat, Stârnind o flacără atâta de grozavă, Cât bolțile la iad Mai toate au crăpat; Iar către autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor abia-abia ... Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki ... Informații despre această ediție I În țara visurilor mele, cu-adânci păduri de portocali, Acolo unde palmierii înalță frunți cutezătoare, Sub cerul tropicelor roșii, sub foc de raze orbitoare, Acolo unde dorm păunii sub lungi alee de migdali, Demult, demult mi s-arătase, un vis, un lac cu panta lină; Creșteau ... ascuns în cântec de poet. “Cântarea mea i-amărăciune; m-apasă-a voastră dărnicie; “Zadarnic dați atâtea daruri, mă simt pe-atâta de sărac; “Deschideți porțile eterne; deschideți sfânta împărăție, “Mormântul e supremul bine, acolo numai mă împacâ€�. III Atunci ieși din mări și luna ... mea, în clarul serii mă cheamă trista-ți rugăciune; “Ar zice toți c-am fost cu tine un crunt dușman neiertător; “De unde-atâta deznădejde? – De-unde atâta amărăciune? “Atât desgust de omenire? De rai de unde-atâta dor?â€� IV Atunci Walmiki, grav și rece, întinse brațele-n lumină; “Krișna, el zice, către tine, nu-s demn privirea să ridic; â ... brațul tău grumazu-i, de vrei durerea să-i răpuiâ€�. Deci Floarea-Albă se supuse: poetul mâna îi atinse, Și-ndată inima-i zdrobită de ... Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați ... când din alta, cum auziră zornăitul banilor, alergau de la sac la bani și de la bani la sac. Ei nu se puteau sătura văzând atâta belșug în casa lor. - Bărbate, mai zise femeia, dară asta nu e lucru curat. Atâția bani pentru un ou de găină! Și pipăia banii să ... de negăină, uite, l-am văzut cu două pungi de bani, cum îi vezi cu ochii verzi. Apoi ori că el a făcut atâta, ori că negustorul la care l-am vândut n-a fost om curat, eu nu știu. Atâta știu numai că trebuie să mulțumim lui Dumnezeu că neÂa învrednicit să vedem și noi o dată cu ochii ce este belșug ... curând negreșit că tot are să moară. - Orișicum, dascăle, tot nu-mi vine să fac una ca asta, ca să nu se amărască bărbatu-meu. - Atâta trecere n-am și eu la dumneata? mai zise dascălul. Asta îmi dovedește că nu mă iubești. Îmi pare rău că am îndrăgit cu atâta ... foc pe o nesimțitoare. Eu pentru dragostea ta aș fi dat prin Alexandru Vlahuță - În amurg... ... Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i ... Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe ... ediție Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare, Mai răsfoiam volume, uitate și bizare, Când cineva la ușe bătu ușor, ușor. Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre, Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ajutor. La chinurile mele, la vechiul meu amor La dânsa ... œNiciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată De la un om de soartă și ceruri prigonit, Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit Încât, văzându-și viața de soartă blestemată, Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€� Trăsei, în a lui ... œUn fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi-ai spus. “Mă lasă-n pustnicie, atâta am de spus.â€� Dar corbul și acuma răspunde: “Niciodată!â€� Și corbul, mut și rece, cu aripile grele, Pe bustul divei Pallas, deasupra ... Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe ... ediție Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare, Mai răsfoiam volume, uitate și bizare, Când cineva la ușe bătu ușor, ușor. Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre, Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ajutor. La chinurile mele, la vechiul meu amor La dânsa ... œNiciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată De la un om de soartă și ceruri prigonit, Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit Încât, văzându-și viața de soartă blestemată, Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€� Trăsei, în a lui ... œUn fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi-ai spus. “Mă lasă-n pustnicie, atâta am de spus.â€� Dar corbul și acuma răspunde: “Niciodată!â€� Și corbul, mut și rece, cu aripile grele, Pe bustul divei Pallas, deasupra ... Ion Luca Caragiale - Un frizer-poet și o dramă care trebuie să se scarpine-n cap ... lumelor astrale, cuprinde mireasma drăgălașă și îmbătătoare a unei lumi-poeme. Și cum aș dori să-mi pierd fruntea în părul ei de foc, nimb sacru, aureolă divină, castă ca și casta fecioară ce-l poartă. Și aș vrea, aș vrea în părul ei sublim, în părul ei mătăsos ... ei păr, în bronzul divin și mătăsos, mi se pierde sufletul meu, rătăcește mintea mea amețită de mireasma părului ei superb. Și superbul nimb de foc, superbul păr, cuprinde ceva din poezia aspră a lumilor slave, din poezia unui neam ce moare, cuprinde farmecul lui, al națiilor ce se ... în părul ei sublim, haos profund... C. A. Ionescu friseur-poet-critic-raseur etc. român Toate bune, turbatul meu friseur-raseur! dar, de atâta lume în capul dumneei, tare trebuie să se scarpine iubita dumitale, câtă vreme îi scrii d-ta așa minuni! De ce nu-i dai mai ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||